luni, 9 aprilie 2012

Cum trebuie să fie o fată creştină?


(pictura este realizată de Cristina Iotti - "La ragazza col foulard a pois" ,2009)

Vă transmit un fragment dintr-o frumoasă carte scrisă de Anton Moisin - Episcopul Ioan Suciu în care autorul a redat scrisori şi învăţături ale Episcopului martir greco-catolic, episcopul tinerilor cum mai este cunoscut.
Preasfinţitul Ioan Suciu ne învaţă în cuvinte simple, dar profunde cum trebuie să fie o fată creştină. oare mai suntem capabili să punem în practică aceste valori în societatea bolnavă a zilei de azi?
Eu cred şi sper ca DA, se poate!
Să avem curaj să mergem împotriva curentului, să fim noi schimbarea pe care o vrem în lume!

"Este o întrebare pe care mulţi nu şi-o mai pun în aceste vremuri de grabnică disoluţie morală, în care femeile cu adevărat creştine în mentalitate şi în comportare sunt tot mai rare. Şi totuşi, Cristos este acelaşi ieri şi azi, iar ceea ce cere El unei fete demne să-l urmeze nu s-a schimbat cu nimic de două mii de ani încoace. Ceea ce El cere, tălmăceşte astfel Ep. Ioan Suciu:

„Stilul tinerei fete este virtutea:
în mers: modestia,
în vorbă: măsura,
în bucurie: zâmbetul,
în durere: liniştea,
în calomnie: tăcerea,
în răzbunare: fapta bună,
în ispită: rugăciunea,
în iubire: stăpânirea de sine,
în muncă: cântecul,
în cădere: ridicarea,
în bine: stăruinţa.”

O fată care iubeşte îşi poate verifica autenticitatea iubirii ei dacă se roagă pentru acela pe care îl iubeşte: „Rugăciunea este un semn al iubirii...”
Pentru o asemenea iubire este înălţătoare:
„Iubirea până la rugăciune este mare, de aceea ridică sufletul aceluia pe care-l iubeşte”
Iubirea care priveşte mai ales spre sufletul fiinţei iubite este adevărata iubire, nu aceea împătimită doar de trup.
Dintre toate calităţile cerute unei fete creştine, cea mai importantă – exceptând fecioria, fără de care însăşi noţiunea de fată îşi pierde sensul – şi care le înglobează oarecum pe toate celelalte (bunătate, gingăşie, devotament etc.) este modestia. Ce înţelegem prin ea?”După cum arată şi numele, este o virtute, o însuşire de a păstra o anumită măsură, la toate.” Ea se compune dintr-o „modestie aşa numită interioară, care constă din aceea că ne ţinem la locul ce ni se cuvine, înaintea lui Dumnezeu” şi o modestie exterioară, a comportamentului, anume „modestie în priviri, modestie în vorbă, modestie în mâncare şi băutură, modestie în râs, modestie în gesturi, modestie în ţinută, modestie în umblet, modestie în sfârşit în toate mişcările şi în toate actele dirijate de ea”. Cu alte cuvinte, tinerele (dar nu numai ele, ci toţi oamenii) sunt chemate deopotrivă la modestie sufletească şi la modestie trupească. Fiinţa umană în integrabilitatea sa – trup şi suflet – trebuie să se îmbrace în modestie. Pentru fete, modestia are o însemnătate aparte şi prin aceea că le conferă o nobleţe de neatins altfel: „Modestia este, pentru o fată, ca un fel de mantie regală”. Sf. Ambrozie merge mai departe spunând: „Este ceva din Dumnezeu”. Într-adevăr, dacă privim în vieţile sfinţilor, nu găsim una măcar din care modestia să fi fost absentă. Însuşi Cristos – Dumnezeu adevărat şi Om adevărat a dat exemplu elocvent: „Modestia era virtutea favorită a Domnului, a Sfintei Fecioare şi a tuturor sfinţilor, fără nici o excepţiune. (...) Dacă e vorba de sfinţi nici unul nu este care să n-o fi practicat”. De ce este importantă modestia? Din două motive principale: mai întâi „te apără de-o mulţime de greşeli, mai ales de cele împotriva curăţeniei”, iar apoi „aduce cu sine multe şi preţioase avantagii, între care şi pacea lăuntrică, precum şi stima şi bunăvoinţa celor din jur”. Prin ce mijloace putem ajunge să practicăm modestia? Prin 5 mijloace:
• „amintirea prezenţei lui Dumnezeu”,
• „gândul la pilda lui Isus”,
• „meditaţia bine făcută”,
• „rugăciunea statornică” şi
• „eforturi neîncetate de a o însuşi”.

Cum trebuie să arate o fată modestă? Iată răspunsul dat într-o lucrare franceză:

„O icoană a acestei virtuţi.
1. A ţine capul, puţin aplecat înainte; a nu-l întoarce, când într-o parte, când într-alta.
2. Ochii, asemenea, cu privirea îndreptată puţin în jos, serioşi, binevoitori, deci nu rătăcitori şi curioşi, nici trişti sau mânioşi.
3. Fruntea senină, nu încreţită şi prea îngrijorată de ceva, cum e, de obicei, la persoanele ce se frământă, poruncesc sau amenintă.
4. Gura, buzele, nici prea afectat închise, nici prea deschise.
5. În conversaţie să nu fii nici prea tăcută, dar nici atât de guralivă încât să nu laşi pe alţii să ajungă la cuvânt. Nu vorbi nici prea repede, nici prea rar; nici prea încet, nici prea tare.
6. Mersul să nu fie afectat. Să fie uşor, măsurat, grav, cuviincios, zice Sf. Ambrozie.
7. Şezând, să se evite o postură molatecă, trândavă, necuviincioasă, precum şi îndepărtarea prea tare a picioarelor sau încrucişarea lor; asemenea şi întinderea dezordonată a braţelor.
8. Să se evite şi râsul prea zgomotos, deoarece este întotdeauna nepotrivit şi nedemn pentru o fată.
9. Ţinută potrivită şi la masă. A nu mânca nici prea lacom, nici prea încet.
10. În sfârşit, a se avea grijă ca toate miscările braţelor, ale mâinilor sau ale picioarelor, să fie potrivite şi demne de a servi de pildă pentru toţi.”

O tânără creştină trebuie să se conducă după principii creştine şi să-şi exercite voinţa în a nu se abate de la ele. Ep. Ioan Suciu se adresează astfel fiecărei fete:
„Cunoşti duşmanul voinţei tari şi stăpânitoare? Ţi-l spun: Capriciul, această ciudăţenie a firii, în urma căreia vânturile te mişcă aşa cum vor ele, te bat, te învârt, te poartă după voia lor. Nu ceda capriciului, este prima poruncă a voinţei care trebuie să reziste. Nu lua hotărâri în urma impresiunilor momentului, în urma stărilor sufleteşti pline de emoţii şi nestabile. Să ai câteva principii pentru care să lupţi necontenit şi de la care să nu te abaţi nici moartă. Voinţa unei fete este un lucru fragil şi nestatornic. Întăreşte-o prin jertfe, prin mortificaţia de fiecare zi. Voinţa se oţeleşte în lucruri mărunte. Să înveţi să şezi corect, să mergi drept, să mănânci după regula buneicuviinţe, să taci la vreme, să te scoli la ora fixată etc.”

De la o asemenea bază trebuie să pornească în viaţă o tânără creştină: de la virtuţi, modestie, şi principii creştine."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu